O specie dispărută de stejar a fost redescoperită de cercetători

Cercetătorii botanici care reprezintă o coaliție de peste 10 instituții au redescoperit un stejar dispărut, care acum are nevoie imediată de conservare, în Big Bend National Park din Texas, SUA.

Cercetătorii conduși de The Morton Arboretum și United States Botanic Garden (USBG) au fost încântați să găsească un copac singuratic Quercus tardifolia înalt de aproximativ 10 metri, deși este în stare proastă. Descris pentru prima dată în anii 1930, se credea că ultimul exemplar viu a murit în 2011.

• Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu…
• Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui…

„Această muncă este crucială pentru a păstra biodiversitatea pe care Pământul o pierde atât de repede”, a spus dr. Murphy Westwood, de la Morton Arboretum.

„Dacă ignorăm declinul Q. tardifolia și al altor copaci rari, pe cale de dispariție, am putea observa nenumărate efecte de domino, cum ar fi pierderea altor entități vii din ecosistemele susținute de acei copaci”, a spus ea. Potrivit lui Westwood, Q. tardifolia este considerat unul dintre, dacă nu chiar cel mai rar stejar din lume, notează Eurek Alert.

Nu se știe dacă acest stejar dispărut va putea fi salvat

Oamenii de știință anticipează că, studiind acest stejar dispărut, ar putea fi capabili să protejeze alte organisme de aceeași soartă. Din păcate, în prezent nu se știe dacă acest exemplar de Q. tardifolia va putea fi salvat.

Echipa care a făcut descoperirea, pe 25 mai 2022, a descris o scenă îngrozitoare. Trunchiul are urme de foc și prezintă semne de infecție fungică severă.

O secetă sau un incendiu au potențialul de a-i pune capăt vieții, spun oamenii de știință care raportează, de asemenea, că schimbările climatice fac ca acest rezultat să fie tot mai probabil în fiecare an.

Grupul lucrează acum cu National Park Service pentru a reduce amenințarea imediată a incendiilor la adresa copacului, iar conservatorii din această colaborare caută să revină cât mai rapid pentru a căuta ghinde și spentru a încerca începerea procesului de reproducere a exemplarelor dintr-o plantă-mamă.

„Aceasta este o cercetare importantă, în colaborare, necesară pentru conservarea Q. tardifolia. Munții Chisos susțin o mare diversitate de specii de stejar, parțial datorită gamei largi de habitate disponibile în această ‘insula cerească’. Mai sunt multe de învățat despre stejarii din Chisos”, a spus Carolyn Whiting, botanist la Big Bend National Park.

Analiza moleculară

Stejarii tind să hibridizeze sau să se încrucișeze, ceea ce le poate permite să se adapteze mai rapid la condițiile climatice în schimbare, cum ar fi căldura extremă și noile boli. Această hibridizare frecventă poate, de asemenea, estompa liniile genetice dintre speciile de stejar dintr-un ecosistem dat, cum ar fi Big Bend.

Analiza moleculară va confirma dacă ADN-ul copacului nou descoperit se potrivește cu cel al mostrelor anterioare de Q. tardifolia, dar, potrivit cercetătorilor, există șansa ca analiza să ofere mai multe întrebări decât răspunsuri.

„Aceasta este o problemă interesantă. Vrem să aflăm dacă acest copac este similar din punct de vedere genetic cu alți copaci care au fost colectați anterior drept Q. tardifolia. Asta ar trebui să ne spună dacă acest exemplar este similar cu ceea ce Cornelius H. Muller a numit Q. tardifolia”, spune dr. Andrew Hipp, de la Morton Arboretum.

„De asemenea, ar trebui să ne spună dacă această colecție de exemplare este suficient de distinctă genetic de alți stejari strâns înrudiți din zonă pentru a justifica recunoașterea ca specie”, a continuat el.

Un stejar dispărut care ar putea ajuta la conservarea vieții, în general

Indiferent de clasificare, Hipp a remarcat că este important să se păstreze mai mult decât speciile individuale, ci mai degrabă toată variația genetică a vieții.

„Speciile sunt populații distincte din punct de vedere genetic pe care le putem recunoaște în general pe teren. Dar ele nu sunt totul și nu sunt scopul final al conservării. De asemenea, ne propunem să protejăm variația funcțională în cadrul speciilor”, spune dr. Hipp.

„Formele frunzelor, răspunsurile fiziologice la secetă și foc și chiar longevitatea copacilor sunt toate atribute care pot fi împărtășite între populații și specii prin fluxul de gene. Variația funcțională pe care o reprezintă aceste noi exemplare poate fi exact ceea ce este necesar pentru a ajuta stejarii din regiune să se adapteze la schimbările de mediu în viitorul apropiat sau îndepărtat”, a continuat cercetătorul.

„Natura nu oferă o a treia șansă”

Stejarii sunt excepționali în rândul speciilor de arbori, deoarece ghindele lor nu pot fi depozitate în mod tradițional în scopuri de conservare. Potrivit cercetătorilor, acestea trebuie conservate în sălbăticie sau în colecții vii, motiv pentru care implicarea grădinilor botanice este critică.

Cercetătorii care au descoperit stejarul dispărut Q. tardifolia sunt îngrijorați de faptul că acesta nu produce ghinde. Alte metode de înmulțire, inclusiv altoirea, sunt urmărite pentru a păstra viitorul arborelui.

„În multe feluri, acest copac este o relicvă străveche. Datorită schimbării climatice, lumea este complet diferită acum față de atunci când stejarul a evoluat”, a spus Wesley Knapp, botanist șef la NatureServe, care a participat la expediție.

„Este de datoria noastră să învățăm de la el și să îl protejăm cât mai putem, pentru a ajuta eforturile viitoare de conservare. Natura rareori ne oferă o a doua șansă și mă îndoiesc că o vom primi pe a treia. Nu o vom irosi”, a spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care este singurul lac vulcanic din România?

O nouă gaură în stratul de ozon, descoperită deasupra tropicelor. Cât de uriașă este?

Spania și Portugalia au suferit cel mai uscat climat din ultimii 1.200 de ani

Plastic premium fără impact climatic, obținut printr-o nouă metodă de reciclare